Posted by Miki on October 21, 2009, 7:55:19
62.241.72.146
Cateva extr. din:
LUMEA MAGICA DE LA CAPATUL DRUMULUI
(Nekoliko odlomaka iz "Carobnog Sveta", dela koje sam napisao 2005. godine)
POVEASTA DESPRE ILIE (UN ROMAN UITAT)
PRICA O ILIJI (JEDNOM ZABORAVLJENOM RUMUNU)
...
(Odlomak "Govor u univerzitetskom amfiteatru na kao odgovor na profesorovo pitanje):
Si în timp ce toti oamenii îsi acopereau capul, încercând să îl protejeze de picăturile reci – el se dezvelea si mai mult ca să poata simţi cu tot corpul, cu toată fiinţa sa puritatea ploii.
Acelea erau momentele când Ilie a fost convins că fiecare culoare are câte un sunet, că fiecare atingere are gustul său, că fiecare gând are susurul său, că fiecare miros are culoarea sa, că fiecare sentiment omenesc are codul său pe care mintea omenească nu îl poate explica, dar care era atât de bine cunoscut inimii sale.
Acelea erau clipele când toate speranţele Si frica lui se tranformau în săgeţi lansate spre cer dar care se întorceau, una căte una, până la ultima, să-l străpungă direct în inimă. Si doar inima lui săngerândă Si rânită întelegea acele mesaje care veneau din cer, în timp ce mintea lui era doar un privitor încurcat Si mut
Ritmurile pe care ni le impun Soarele si Luna, spre exemplu, ne influenţează sentimentele, comportamentul şi hotărările. În acest context, cred că se face o greşeală, cu ocazia cercetărilor moderne, greşeala că aceste forţe cosmice nu sunt privite dintr-o lumină adecvată. Priviţi pe geam: vedeţi acest pom, cum vântul îi apleacă crengile! Dacă noi toţi am ieşi din amfiteatru şi am încerca să îl scuturăm, nu am reuşi să facem ceea ce vântul reuşeşte! Cele mai mari forţe care conduc natura sunt invizibile şi silenţioase, dar acesta nu este un motiv destul de bun ca şi noi să ne lăsăm conduşi de ele.”
Toţi studenţii au privit cu mare mirare entuziasmul neobişnuit a lui Ilie, acea energie care râzbea din fiecare cuvânt al său, iar profesorul tăcea şi îl asculta cu atenţie.
...
In continuare, visul care Ilie a visat:
Dormeam şi visam, când m-a trezit un Cer imens:
"Sunt un Cer, mi-a spus el,şi n-am unde dormi cu stelele mele...
Putem să dormim la tine?! “
Am vrut să-i spun: “N-am loc, am şi eu stelele mele...”
Dar n-am mai avut timp să spun niciun cuvânt. Până eu să-i spun
cerului ceva, toate stelele lui au intrat în mine!
Ce-am mai râs! Ce vesel am fost! Ce fericit am fost!
Stelele n-au fost stele...
Toate stelele au fost sufletele străbunicelor şi străbunicilor mei!
Ion! Ilie! Ianku! Lumina! Florina! Traian! Ionel! Maria!
Ce –am râs cu toţii! Ce veseli am fost! Ce fericiţi am fost cu toţii!
Le-am arătat satul meu, şi toţi tinerii din sat!
Le-am arătat locuri uitate şi jocuri nejucate!
Am râs când ne-am uitat la secolele trecute!
Zburasem cu străbunicii mei pe cer !!!
Zburasem şi crezusem că timpul nu există...
Zburând, am vrut să le spun tot ce doream să le spun de atâta timp,
dar a fost aşa de frumos zborul pe cer, că n-am putut să spun un cuvânt...
Nici n-am văzut că rămăsesem singur pe cer...
Mă transformai într- un strop de ploaie
Şi căzui pe pământ...
....
Tuga, beskrajna i ogromna, ga obuze. Svako secanje, svaka slika, svaka misao, svaki miris - sve je bilo bol i tuga bez kraja.
Tada Ilija uzviknu: "Ne mogu... ne mogu vise ovako... Sve, sve je postalo bol: Svaka uspomena, svaki prizor, svaki zvuk. Svaka slika i miris se u bol pretvaraju! Na sta da mislim, sta da gledam i sta da osećam - ka�i mi Ti silni Jelenu?! Znam da idemo putem bez povratka i jedino �to zelim je da saznam kako da se oslobodim ove boli koja me je obuzela!"
Onda se zacu Jelenov glas:
"Ja ti ne mogu reci kako da se oslobodis boli koja te je obuzela. Ja ne mogu voditi tvoje misli, ali te mogu odvesti do vrata tvoje sopstvene mudrosti. Ta vrata ces morati, medjutim, sam otvoriti!"
"Kako, kako...?!" - uzviknu Ilija.
"Evo kako, prekide ga Jelen: Ma koliko to bolelo, prepusti se slikama, mirisima i zvucima koji se nizu. To su slike, uspomene i dozivljaji,� koji su pratili tvoj zivot od rodjenja do smrti. Prepusti im se celim svojim bicem i onda - ovo je najvaznije od svega - razoblici najvaznije od svih osecanja koje je ispunjavalo tvoj zivot. Otkrij sta je to od od cega si oduvek bezao, a cemu si u isto vreme svim srcem stremio! Sta je to sto te, celog tvog zivota, drzalo u poluzagrljaju: Plasio si ga se, a istovremeno najvise voleo! Sta je to pred cime si najvise drhtao, a opet cemu si se najvise nadao?! Otkrij pokretace tog osecanja i nacine na koje je ono vodilo tvoj zivot! KADA TO OTKRIJES, KADA TO SHVATIS, DOZIVECES VELIKI PREOBRAZAJ I OSLOBODICES SE BOLI KOJA TE JE OBUZELA!"
Authors Agency for Serbia
Majke Jevrosime 38
11.000 Belgrade
Belgrade, 18.08.2005
CERTIFICATES Nr 012/05
This is to certify that original literary work, in Serbian language, under the name "Na kraju puta carobni svet" was registered and deposited with Serbian Authors Agency, a.d. Belgrade, Majke Jevrosime 38, Serbia and Montenegro, under the registration Nr. 012/05.
This certification is issued on the request of the author for the purpose of International Copyright protection assurance.
All rights reserved with the authors:
(M.J. - I.D.Nr. 162593)
For Yugoslav Authors Agency:
M.R. (sign.)
Foreign Rights Departement
Tel. and Fax: 011...............
Jos jedan odlomak
(Inca un extr. din carte):
Tristeţea infinită ţi imensă puse stăpânire pe sufletul său. Fiecare amintire, fiecare imagine, fiecare gând, fiecare miros – totul era doar tristeţe fără limite.
Atunci Ilie strigă:” Nu..Nu mai pot asa..Totul,chiat totul s-a tranformat în durere: fiecare amintire, fiecare peisaj, fiecare sunet. Fiecare imagine şi miros se transformă în durere! La ce să mă gândesc, ce să privesc şi ce să mai simt - spune-mi Tu, Cerb grandios?! Ştiu că mergem pe drumul fără de întoarcere şi tot ce vreau să ştiu este cum să scap de durerea ce m-a cuprins!”
Vocea Cerbului se auzi: „ Eu nu îţi pot spune cum să te eliberezi de acea durere ce te-a cuprins. Nu pot să îţi ghidez gândurile dar te pot duce la uşa propriei tale isteţimi. Dar acea uşă va trebui să o deschizi singur!”
„Cum, cum...?!” – întrebă Ilie.
„Uite cum:”, îl întrerupseCerbul, „oricât te-ar durea, dăruieştete pozelor, mirosurilor si sunetelor care se înşiruiesc. Acele poze, amintiri şi înămplări, care au urmărit viaţa ta de la naştere şi pănă la moarte. Predă-te lor în întregime si atunci –asta este cel mai important de ştiut – găseşte cel mai preţios sentiment care iţi umplea viaţa. Descoperă ceea ce te facea să fugi de el tot timpul, dar la ce sperai în acelaşi timp cu toată inima ta! Ce e ceea ce toată viaţa te-a ţinut intr-o semiîmbrăţişare: te speria dar îl iubeai cel mai mult! Ce te-a facut sa tremuri în faţa lui dar totuţi să-l doreşti cu înverşunare?! Descopera sursele acelui sentiment şi modul în care iţi conducea acesta viaţa! CÂND DESCOPERI ACEST LUCRU, CÂND DEVI CONŞTIENT DE EL, VEI AVEA O REVELAŢIE ŞI TE VEI ELIBERA DE DUREREA CE TE-A CUPRINS!”
156
Message Thread:
« Back to thread